Ceaiul are o istorie îndelungată în China. Legenda spune că a fost descoperit din întâmplare, de împăratul Shen Nong, în anul 2.737 î.Ch.

Se spune că într-o zi împăratul privea melancolic în zare în grădina sa umbroasă, în timp ce lângă el bolborosea la foc mic un ibric cu apă. Niște frunze purtate de vânt au căzut în vas, iar împăratul a observat că apa care fierbea a căpătat o culoare și un gust foarte plăcute.

Așa s-a născut tradiția ceaiului în China.

Chinezii consumă ceai pe parcursul întregii zile, în ceremonialuri complicate, sau în loc de apă, ca digestiv la finalul mesei sau ca adjuvant pentru sănătate.

Ei spun că ceaiul face parte dintre cele ”șapte necesități ale vieții”, alături de foc, orez, ulei, sare, sos de soia și oțet.

Ceaiul se cultivă cu precădere în Sudul Chinei iar momentul culegerii, dar și felul în care sunt frunzele apoi procesate îl împart în mai multe categorii.

Ceaiul verde este cel mai cunoscut în întreaga lume. Se obține de regulă din frunzele tinere puse la uscat imediat după recoltare. Ceaiul obținut astfel are gust astringent și este plin de antioxidanți.

Ceaiul alb are o aromă mai puțin pregnantă decât cel verde, iar numele îi vine de la puful argintiu care acoperă bobocii florilor arbustului de ceai.

Un ceai foarte căutat este cel numit Oolong. Se situează între ceaiul verde și cel negru, cu gust gingaș dar cu foarte multe beneficii pentru sănătate. Are și multă teină, așa că nu se recomandă a fi consumat în a doua parte a zilei, deoarece poate induce insomnie.

În fine, amintim ceaiul negru, pe care însă chinezii în numesc roșu. Frunzele sunt procesate îndelung după culegere, sunt puse la macerat printr-o tehnologie foarte sofisticată, care îi aduce aroma și culoarea intense.

Chinezii mai beau și ceaiuri din flori, în special de iasomie, crizanteme, trandafiri sau hibiscus. Au o aromă mai delicată și se recomandă celor care nu sunt foarte mari amatori ai ceaiurilor bogate în arome și polifenoli.

Să nu fiți surprinși dacă în restaurantele din China veți primi ceai în loc de apă. Ba chiar în ultimii ani chinezii poartă permanent la ei o sticlă în care pun de dimineață frunze de ceai peste care în timpul zilei tot adaugă apă caldă. Au permanent la îndemână ceaiul preferat din care sorb câte o înghițitură din când în când.

Există în China și un Institut de Cercetare dedicat ceaiului, care se ocupă cu studierea diferitelor varietăți de ceai, dar și cu beneficiile pe care el le are asupra sănătății.

S-a demonstrat limpede că o ceașcă de ceai fierbinte băută la finalul mesei ajută digestia și învigorează.