Un articol publicat în prestigioasa revistă National Geographic în anul 2005 anunța o descoperire arheologică surprinzătoare: un vas de lut în care se aflau niște fâșii lungi, subțiri și albe, care păreau să fie făcute dintr-un soi de aluat.
Datarea cu carbon a arătat că vasul stătuse sub pământ în jur de 4.000 de ani și că fâșiile din el erau tăieței din făină de mei.
În vechile documente chinezești, tăiețeii sunt pomeniți prima dată în timpul dinastiei Han, adică în secole I și II după Christos.
Iar povestea spune că Marco Polo ar fi adus primele paste în Europa. Venețianul a pornit în călătoria sa spre China în anul 1271.
E drept că italienii au răspândit pastele pe tot pământul, dar se pare că nu ei le-au inventat.
Și o dovadă în plus că în China tăiețeii erau populari din timpuri străvechi este un poem dedicat pastelor făinoase, compus de poetul Shu Shi în anul 300 după Christos.
Dar să revenim la descoperirea arheologică de mai sus.
Tăiețeii din vasul de lut erau făcuți din făină de mei, pentru că la acea vreme chinezii credeau că grâul este o cereală inferioară și în plus, trebuia important, pentru că nu se cultiva în China.
Abia după ce europenii au creat Drumul Mătăsii au descoperit chinezii că grâul poate fi măcinat, iar făina lui îți permite să prepari tot felul de minunății. Făina de grâu se transforma într-un aluat foarte versatil, pe care putrai să îl transformi în foi subțiri pe care să le tai în tot felul de forme, sau să le umpli cu carne, pește ori legume.
La fel de interesant este că tăiețeii din făină de grâu sunt specifici Nordului Chinei, în vreme ce în Sud oamenii au început să prepare tăieței din orez din doar două ingrediente: boabe de orez și apă. Boabele se lasă la fermentat timp de câteva ore sau câteva zile, după care pasta rezultată se modelează și se usucă. În funcție de gradul de fermentare a orezului diferă și calitatea pastelor rezultate.
Chinezii folosesc paste felurite, de la tăieței lați, la fideaua subțire și până la pastele umplute, în diverse forme și cu umpluturi variate.
Pentru bucătarii chinezi nu este deloc dificil să prepare pastele pe loc, cam asta se întâmplă în majoritatea restaurantelor chinezești.
De asemenea, există și așa-numiții tăieței de viață lungă, numiți cháng shòu miàn, care se pregătesc la aniversări printr-un procedeu exclusiv manual.
Bucătari cu o extraordinară dexteritate întind aluatul cu mâinile, până îl transformă în fâșii lungi și subțiri care se servesc sărbătoriților cu urări de viață lungă, sănătoasă și îmbelșugată.